vineri, 12 septembrie 2014

Cartea ”Eu te-am făcut, eu te omor” – un ghid IDEAL pentru părinți


Pe lângă toate treburile casnice și îngrijitul copiilor, femeile/mămicile  pot și trebuie să-și facă timp și pentru ele. Mă întreba cineva: nu te plictisești să stai toată ziua acasă? Nu, nu mă plictisesc. În primul rând, sunt zile când ies din casă dimineața și intru spre seară. În al doilea rând, crescând un copilaș nu ai când să te plictisești pentru că în fiecare zi crești odată cu el, te redescoperi și te dezvolți.
 
Cu toate că sunt extrem de ocupată, îmi fac timp și pentru pasiunile mele. Când Cecilia se joacă și nu are nevoie de mine să îi fiu alături, eu îmi ocup acest timp cu ceea ce îmi place cel mai mult să fac: croșetez, brodez sau citesc. Nu mai am la fel de mult timp liber ca înainte, dar...

Cartea ”Eu te-am făcut, eu te omor” demult își aștepta rândul să fie citită. Mi-a trebuit o zi, cu pauze.
Deși îmi părea că în aceste 11 luni de când sunt mămică am învățat câte ceva despre creșterea copiilor, citind cartea am înțeles că, de fapt, nu știu nimic. Pe bună dreptate! 

Este mai degrabă un ghid despre cum să te comporți cu copilașii în diferite situații. Și credeți-mă: e un ghid foarte util pe care ar trebui să îl recitim noi, părinții, atunci când nu mai avem răbdare cu pruncii noștri. 

Autoarea Michiela Poenaru ne învață bunele maniere în creșterea copilașilor, ne oferă lecții și sfaturi pe care chiar trebuie să le înregistrăm nu doar în carnețelele cu notițe, ci în mintea noastră, dacă ne dorim să creștem copii sănătoși nu doar fizic, ci și spiritual.

Deci, din categoria ”Notițe”:




·         Tu, ca părinte, ești unicul răspunzător de ceea ce este și devine copilul tău.


·         ...Copiii le sunt egali și nu supuși.

·         Copiii lor au dreptul să fie liberi și nu cu suflarea amenințătoare a părintelui autoritar în ceafă.

·         Ai un copil echilibrat, iubitor, încrezător în sine, vesel? Tu l-ai modelat. Ai un copil speriat, trist, nemulțumit? Și care se simte mereu pierdut în lumea asta mare? Tu l-ai modelat!

·         Modelele de educație pe care le știi – pune-le sub semnul întrebării atât timp cât aplicarea lor te ține departe de copilul tău.

·         Atât timp cât relația dintre tine, părinte, și copilul tău nu este una caldă, sinceră, de prietenie și iubire, înseamnă că undeva, în mod fundamental, greșești.

·         Dragi părinți, fiți conștienți mereu că tot ceea ce definește comportamentul, starea psihică și fizică a copilului dvs este conform modelului pe care îl oferiți. Dacă nu vă place ce vedeți la copilul vostru, corectați modelul.

·         Părinții le fac rău copiilor lor din neștiință, din nepricepere, din neglijență sau de teama nefondată că își pierd autoritatea. Sau uneori dintr-o incapacitate sau jenă de a-și da pe față iubirea și de a și-o manifesta liber, fără ezitări.

·         Dacă tu vei fi întotdeauna blând și înțelegător, indiferent de ce îți spune copilul tău, cu timpul va renunța să te mai mintă.

·         Dacă știi că copilul tău te minte, caută să te schimbi tu, părintele.

·         Părintele are datoria de a nu-și înfricoșa copilul.

·         Ori de câte ori un părinte își lovește copilul trebuie să știe că asta trădează un eșec al lui, al părintelui, în educarea propriului copil.

·         Să-ți controlezi copilul prin frică este ceva inuman. Să te simți pyternic, autoritar, transmițându-i frică, este nedemn pentru un părinte, întrucât părintele este chemat ca, dimpotrivă, să-și ocrotească copilul și să-i ofere comfort psihic, afectiv, fizic.

·         La fel ca și tine, copilul tău este o ființa liberă. Respectă-i libertatea.

·         Copiii care sunt crescuți așa, adică cu bucurie și nu cu greutate în suflet, înfloresc pur și simplu.

·         Fiecare părinte trebuie să fie conștient că de el depinde în foarte mare măsură fericirea sau nefericirea propriului copil. Pentru că fiecare părinte contribuie decisiv, prin tot ceea ce face și prin educația pe care o dă copilului său, la ”constituirea” interiorului acestuia.

·         Părintele este cel care îl pregătește, ”îl setează” pe copil pentru fericire sau nefericire.

·         Câtă tristețe și câtă spaimă năvălesc în sufletul unui copilaș când aude – de la chiar părinții săi – că din cauza lui, mama sau tata sau amândoi se chinuie și suferă?

·         Copiii trebuie să știe că nu există Bau-Bau, că poliția nu are nimic cu copiii mici, că Moș Crăciun vine pentru fiecare copil în parte, pentru că îi iubește pe toți necondiționat, că ei, copiii, beneficiază de securitate în propria casă și în preajma părinților care nu-i vor abandona pentru nimic în lume, nici măcar pentru o secundă și nici măcar în glumă.

·         Copilul nu este un apendice al personalității tale. Între tine și copilul tău nu trebuie să existe relații de subordonare, ci de iubire.

·         Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viață.

·         Un părinte adevărat, responsabil, va spune NU copilului ori de câte ori este nevoie, dacă acest NU este este în interesul superior al copilului.

·         Părintele responsabil știe când să spună NU și are forța și talentul de a o face.

·         Un părinte adevărat este mereu prezent în viața copilului său, îl veghează, intervine când trebuie, se retrage când este mai bine pentru copil.

·         Pregătește-ți copilul pentru succese, nu pentru eșecuri.

·         Copiii știu și simt când sunt luați în serios și când sunt tratați cu respect.

·         Să-ți iei copilul în serios mai înseamnă să-l asculți cu atenție când îți vorbește. Învață să prețuiești vorbele copilului tău, pentru că sunt cu adevărat foarte valoroase. Și învață să ții cont de ceea ce îți spune copilul tău.

·         Nici un copil nu merită și nu trebuie să fie jignit, umilit de către părinții săi.

·         Învață-ți copilul că nu există probleme de nerezolvat, că orice problemă are o soluție și că tu îi ești alături și îl ajuți, indiferent de ce se întâmplă.

·         Învață-ți copilul să-și exprime în cuvinte gândurile: ce vrea, ce simte, ce speră, ce plănuiește și la ce visează.

·         Să nu simți că te iubesc mama și tata – ce rău mai mare ți s-ar putea întâmpla copil fiind?

·         Este imposibil să-ți iubești copilul și în același timp să-l percepi ca pe o povară, ca pe o sursă de sacrificii.

·         A cumpăra ceva pentru copilul tău, renunțând la a cumpăra ceva pentru tine, trebuie să fie o bucurie, nu un sarcificiu, o alegere făcută cu inima ușoară, cu dăruire, și nu cu sufletul întunecat.

·         A face pași spre copilul tău în plan afectiv ănseamnă a te apropia continuu de el, astfel încât emoțiile lui să fie, în mod natural, și ale tale.

·         Lăsați-i pe copiii voștri să-și urmeze visurile, chiar dacă voi vreți altceva pentru ei.
 
·         Fiecare copil este oglinda familiei în care trăiește.

·         Fiecare părinte, în adâncul ființei sale, știe exact ce trebuie să facă în relația cu copilul său, dar cutumele care i s-au implantat în minte încă din copilărie îl impiedică să se comporte așa cum îi dictează interiorul.

·         Nu prin îngrijorare trebuie să răspunzi la problemele cu care se confruntă copilul tău, ci prin găsirea rapidă de soluții.