miercuri, 1 octombrie 2014

”Niște răspunsuri” de Mihaela Rădulescu – o carte pentru niște întrebări


”Niște răspunsuri” este mai degrabă o carte care te provoacă la niște întrebări. Mihaela Rădulescu a știut atât de bine să ofere aceste niște răspunsuri, încât citind cartea, vrei – nu vrei, te îndrăgostești de ea. Am citit-o, la fel ca pe celelelalte, atunci când Micuța mea dormea, oferindu-mi astfel timp pentru meditație. Pentru că ”Niște răspunsuri” chiar te pune pe gânduri. De ce?

Citiți-o și veți găsi răspunsul.

Până atunci, din categoria Notițe:

·         A obține niște răspunsuri la întrebări care te frământă înseamnă a afla încă ceva despre tine.
·         Se făcea că-n privirea care mă iubea cel mai mult trăia unul dintre cele mai rare răspunsuri pe care le obții într-o viață de femeie... L-am găsit în privirea copilului meu.
·         Nu poți ignora lumea ca să-ți urmezi drumul aleas. Trebuie să-i vezi bine, să știi cu cine te măsori, cum arată oamenii pe dinăuntru, mai ales în meseria mea. Nu poți fi actor fără să fii măcar unul dintre oamenii lângă care trăiești.
·         Dacă aș fi bărbat, n-aș iubi o femeie pentru frumusețea ei, ci pentru feminitatea ei.
·         Dorul moare când ești fericit, când ființa care a declanșat dorul ți-e din nou în brațe.
·         Dor de copilul tău – dorul sfânt de mamă... e cel mai pur strat care rămâne din grijă, dupa ce te-ai resemnat că ești, totuși, în altă parte.
·         Când nu-ți este dor de nimeni, ești prea tânăr ca să-ți dai seama... Când mereu ți-e dor de cineva, ești un om plecat departe, care și-a lăsat sufletul de unde a plecat.
·         Nimeni nu râde de dor – cu excepția îndrăgostiților care se vor revedea curând.
·         Dorul are niște corzi ca de violoncel, îți spune pe tonurile cele mai grave și mai tandre cât de mult iubești.
·         Nu încerca să-ți povestești dorul. Spune-i doar omului de care ți-e dor, în toate felurile. Orice altă persoană nu va rezona la dorul tău.
·         Dorul nu e o boală. Nu ai nevoie de vindecare, ci de revedere, de regăsire, de reîntregire.
·         Mamele care-și abandonează copilul sau care pleacă din copilăria pruncilor lor sunt cea mai urâtă față a lumii.
·         În starea de dor comunicăm cel mai bine. Atunci ne spunem tot ce n-apucăm când suntem lipiți. Abia atunci ne trec prin minte lucruri pe care le-am face împreună sau prețuim toate zilele banale. Când se întețește dorul învățăm să scriem, să vorbim, să ne lăsăm descoperiți, să ne adorăm vulnerabilitatea, să păstrăm amintirile.

·         Lacrima, ca izvorul d emunte, vine dintr-un adânc neștiut, din cel mai curat și mai ascuns loc al ființei.
·         Unui bărbat îi trebuie mult mai mult curaj să plângă decât să fie ”de piatră”, ața că admir ca pe o operă de artă orice față plânsă de bărbat.
·         Multe dintre motivele pentru care plâng femeile lumii sunt atât de rezolvabile cu ceva mai multă educație, mai mult bun – simț, și respect pentru aceste creatoare de viață... și mult mai multă dragoste.
·         Când plânge o femeie, nu întotdeauna e un bărbat de vină, dar el mai mereu e una dintre lacrimi.
·         Când îl întrebi pe omul care ți-e cel mai drag ”ce mai face”, ar trebui să știe că-ți pasă cu adevărat. Și că vrei să știi detalii, nu șabloane.
·         Bărbatul care ajunge să-i ceară mâna unei femei a văzut în ea niște calități care-i vor întregi viața, care o califică indubitabil în next level – mama copiilor lui – și care o disting de orice alt grup de femei care au trecut prin viața lui.