marți, 26 aprilie 2016

”Flori pentru Algernon” – o carte care te va copleși!

Am spus și cu alte ocazii că nu prea îmi plac biografiile. Dar nu știu cum se face că în ultimul timp anume peste așa fel de cărți dau: ”Memoriile unei gheișe”, ”Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze”, ”Jurnalul Annei Frank”, ”Flori pentru Algernon”.  Și fiecare dintre acestea m-a cucerit!

Recent, am finisat lecturarea cărții ”Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes, dar am avut nevoie de timp pentru a începe să scriu o recenzie. De ce? Pentru că finalul m-a copleșit și mi-a trebuit o perioadă  pentru a trece încă o dată cartea prin minte și a analiza toate detaliile. 

”Flori pentru Algernon” relatează istoria unui tânăr, la început era înapoiat mental, dar prin intervenția mai multor specialiști, care i-au făcut o operație, acesta a devenit  foarte deștept. Însă, pentru că setea de cunoaștere îl suprasolicita, la scurt timp a revenit la starea inițială. Modelul dupa care s-au condus medicii specialiști atunci când au făcut cercetări asupra eroului principal din carte, a fost șoarecele Algernon. Acesta a murit din aceeași cauză – suprasolicitare intelectuală. 


Pentru mine finalul a fost unul neașteptat. Chiar dacă înțelegeam că  pentru personajul principal nu se mai poate face nimic, totuși speram ca măcar la ultima pagină să se întâmple o minune. Dar nu s-a întâmplat. De ce? Aflați dacă veți citi cartea. 

Cum aș fi procedat eu dacă aș fi fost în locul eroului principal?

  • Nu aș fi renunțat la dragoste. Aceasta te înalță și îți dă puteri, dar el a ales singurătatea, despărțirea de femeia iubită și depășirea suferințelor de unul singur.
  • Aș fi luptat mai mult. Însă el s-a dat bătut și a renunțat la tot – la familie, prieteni, cunoscuți, alegând să meargă într-un azil.
  • Aș fi rămas în lume, astfel mărindu-mi șansele de a înainta intelectual sau măcar de a mă menține. El a ales azilul pentru oameni înapoiați mental, unde va fi tratat ca un copil lipsit de personalitate.

Pe parcursul lecturii m-am amuzat, m-am revoltat, iar la final – am plâns.

Lectură plăcută!