sâmbătă, 30 decembrie 2017

„Rivalitatea dintre frați” - cartea care m-a ajutat să fac pace între copiii mei


Poate exista oare război între doi copii? mă veți întreba. Da! vă voi răspunde. Și încă ce război! Când sunt mici și abia se obișnuiesc unul cu celălalt, totul e bine și frumos. Odată ce cresc și fiecare începe să arate de ce e în stare, începe războiul. Ei bine, nu război din acela cu care suntem obișnuiți noi, maturii. E vorba despre unul mai liniștit, dar tot cu țipete, lacrimi și bătăi, iar la final – cu îmbrățișări și pupături. 

Cecilia are 4 ani și 2 luni, Stelian – 3 ani. În mare parte, atunci când sunt ambii acasă, se joacă frumos, fie împreună, fie separat. Dar există și momente când cu greu fac față situației: unul îl pișcă pe celălalt, celălalt îl mușcă, unul vrea o jucărie, altul vrea exact în același moment aceeași jucărie, unul zice că vrea să stau cu el, celălalt – că vrea în brațe, iar șirul exemplelor e lung de tot. În asemenea cazuri îmi vine în ajutor una dintre cărțile mele preferate – „Rivalitatea dintre frați” de Adele Faber și Elaine Mazlish.

Am citit cartea încă înainte de a-l naște pe Stelian și acest lucru m-a pregătit oarecum pentru ceea ce avea să urmeze (căci rivalitatea dintre frați este prezentă absolut în fiecare familie) și m-a ajutat să acționez corect atunci când apărea un conflict între copii. 

De pe când erau foarte mici am încercat să-i fac să înțeleagă că îi iubesc pe ambii în mod egal, că sunt ambii în siguranță și că pentru mine nu există un copil mai bun și altul mai rău, căci ambii sunt deosebiți și ocupă același loc în inima mea de părinte. Am încercat din primele zile să fac tot ce pot astfel încât între ei să existe sentimente pozitive, să petreacă împreună clipe plăcute, pentru ca atunci când vor apărea neînțelegeri (ceea ce e absolut normal) să-și amintească relația frumoasă dintre ei și să dorească să o refacă. În același timp, am încercat să ascult părerea fiecărui copil, să petrec timp doar cu el, să-i arăt că-mi pasă și să-i respect spațiul personal. Evident, nu întotdeauna mi-a reușit, nu vreau să demonstrez cuiva că sunt o super-mamă, însă știu cu siguranță că am făcut pașii corecți, care m-au ajutat să dezvolt o relație armonioasă între copiii mei.

Cartea m-a făcut să înțeleg faptul că un copil gelos este un copil normal, căci absolut orice om mic (dar chiar și maturii) vrea să se bucure în exclusivitate de dragostea părinților. În același timp, nu trebuie să intensificăm competiția, ci să facem posibilă cooperarea dintre copii, căci atitudinea și cuvintele noastre, în calitate de părinți, sunt singurele care au forță în momentele în care între copii începe războiul. 

Totuși, citind cartea, am înțeles că rivalitatea dintre frați are și aspecte pozitive, căci: prin lupta pentru stabilirea unei poziții dominante copiii devin mai duri și mai rezistenți în fața dificultăților; practicând unele jocuri violente își dezvoltă viteza și agilitatea; din duelurile verbale învață deosebirea dintre jignire și amabilitate; din neplăcerile legate de traiul într-o cameră cu fratele/sora învață să-și afirme poziția, să se apere și să ajungă la compromis; invidia față de talentele celuilalt îi îndeamnă să muncească mai mult, să nu se dea bătuți și să aibă propriile realizări. 

Datorită acestei cărți am reușit nu doar să-i fac pe copiii mei să coopereze în orice situație, dar am descoperit și în interiorul meu multe resentimente din copilărie. Acum, copiii mei sunt prieteni unul cu celălalt, iar eu m-am împrietenit cu copilul din mine.

Îți recomand cu drag „Rivalitatea dintre frați” de Adele Faber și Elaine Mazlish, indiferent dacă ai sau nu copii. Fă-o cadou copilului din tine!

Pentru a vedea și alte recomandări, nu ezita să dai un like paginii de Facebook a blogului, dar și să mă urmărești pe Instagram și Pinterest.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu