vineri, 12 ianuarie 2018

Soțul meu, despre relația lui specială cu cei doi copii ai noștri


Zilele astea citeam articolele de pe blogul soțului meu și am dat peste un interviu tare frumos, acordat pentru site-ul suntparinte.md. M-au înduioșat până la lacrimi declarațiile pe care le-a făcut și nu am rezistat să vi le prezint și vouă. 

Între soțul meu și cei doi copii ai noștri există o relație specială, iar eu nu pot decât să-i admir dintr-o parte cum se joacă, discută, pregătesc biscuiți și checuri, meșteresc. Sunt niște minunați!

  • „Să fii tată e cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui bărbat. Să fii tată înseamnă: responsabilitate și bucurie, curaj și dragoste, tărie de caracter și respect, răbdare și ingeniozitate. Să fii tată înseamnă să fii un model de soț pentru fetița ta și cel mai bun prieten pentru băiatul tău”.
  • „În viziunea mea, rolul de tată nu e nicidecum o profesie. De fapt, una e să fii tată, cu numele, și cu totul altceva este să te implici, să vezi „cum se mănâncă” acest rol.  Un tată trebuie să fie cel care preia hamurile carului atunci când mama are nevoie de o gură de aer. Cum spuneam mai sus, un tată trebuie să fie model pentru copiii săi, precum și umărul de sprijin al soției. Rolul tatălui nu este cel de șef, care vine de la serviciu, se așază la masă și așteaptă să i se pună mâncare în farfurie, dupa care privește televizorul. Un tată are aceleași responsabilități ca o mamă: să-i ducă pe cei mici la grădiniță, să-i hrănească și să le facă baie, să pregătească mâncare și, de ce nu, să spele vesela sau să facă ordine în casă. Și aceasta nu înseamnă că e mai puțin bărbat, ci, din contra, asta înseamnă să fii un tată bun și un soț iubitor”.
  • „Noi îi educăm pe Cecilia și pe Stelian așa cum ne pricepem mai bine, ținând cont de principiile noastre și de temperamentul lor. Ne străduim să-i creștem oameni buni, cu credință în Dumnezeu. Astfel, în fiecare duminică îi ducem la biserică și-i împărtășim. Credem că un copil crescut în biserică nu poate fi un om rău. De asemenea, ne străduim să dezvoltăm în ei latura creativă – desenăm, pictăm, decupăm, modelăm plastilină, cântăm, dansăm împreună. Un alt principiu după care îi educăm este acela că îi lăsăm să facă propriile alegeri. Nu, un copil lăsat să aleagă nu înseamnă un copil răsfățat, cum ar zice unii, ci un copil care poate greși atunci când face o alegere și își asumă consecințele. Chiar și la 2 ani. Iar un astfel de copil va crește un matur responsabil, după părerea noastră”.
Sursa – Suntparinte.md

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu