miercuri, 30 mai 2018

„O iubeam” de Anna Gavalda


Această carte era de mult timp pe lista de așteptare, căci o tot vedeam ca recomandare în diverse grupuri de cititori. Iată că într-o zi de duminică i-a venit și ei rândul și, trebuie să recunosc, m-a cucerit de la primele pagini. Se citește ușor, povestea e frumoasă, iar eroii principali – puternici și curajoși.

Atunci când am terminat de citit cartea, primul gând al meu a fost: „Unii oameni au fericirea de a-și întâlni marea dragoste încă din tinerețe, pe când alții înțeleg ce înseamnă să îubești cu adevărat abia pe la 30-40-50 de ani, când și-au întemeiat o familie și au deja copii. Cei din urmă, dacă rămân în familie, sunt cu adevărat curajoși, atât timp cât nu rănesc omul alături de care trăiesc...”. Despre aceste două categorii de oameni e cartea, iar eroii se descurcă de minune cu viața pe care o au. Cel puțin, așa văd eu că stau lucrurile.

Chloe este părăsită de soț, dar le are alături pe cele două fetițe, care o motivează să rămână puternică. O susține și socrul său, Pierre, care o duce la casa lui de vacanță, pentru a o ajuta să depășească durerea despărțirii. Într-o noapte, acesta îi povestește despre dragostea ce-o poartă unei femei, dar alături de care nu a rămas pentru că nu a vrut să-și trădeze familia.

E o poveste frumoasă de dragoste, cu regrete, curaj și fericire. Aproape de sfârșit îți cam dai seama cu ce se va termina cartea, însă oricum rămâne una interesantă și numai bună de citit în momemntele de relaxare.

O recomand cu drag!

Notițe cu creionul
  • Să nu arăți nimic de teamă să nu te simți slab, n-am putut să pricep niciodată așa ceva. La noi acasă schibi mângâieri și sărutări așa cum respiri.
  • Fetele, ce invenție grozavă, mă gândeam pieptănând-o, ce invenție grozavă!
  • Oare dupa cât timp uiți mirosul celui care te-a iubit? Și când încetezi, la rândul tău, să-l mai iubeși?
  • Socrul meu se muncea cu rondelele de morcovi. Totdeauna e amuzant să vezi un bărbat care gătește pentru prima oară în viață. Cum urmărește rețeta până la cea din urmă virgulă, de parcă Ginette Mathiot ar fi vre-o zână foarte susceptibilă.
  • Curajul de a te înfrunta. Măcar o dată în viață. De a te înfrunta, pe tine. Pe tine însuți. Numai pe tine. În sfârșit.
  • „Dreptul de a greși”, o expresie scurtă, un crâmpei de frază, dar cine să ți-l dea? Cine în afară de tine?
  • Viața, chiar și când o negi, chiar și când o neglijezi, chiar și când refuzi s-o accepți, e mai puternică decât tine. Mai puternică decât orice.
  • Oamenii s-au întors din lagăre și au făcut copii. Bărbați și femei care fuseseră torturați, care îi văzuseră murind pe cei apropiați și își văzuseră casele încendiate au reînceput să alerge după autobuz, să vorbească despre vreme și să-și mărite fetele. E de necrezut, dar așa e.
  • -Dragostea e o porcărie atunci? Asta e? Nu merge niciodată? –Ba da, merge. Dar trebuie să te bați.. –Să te bați cum? –Să te bați cât de puțin. Câte puțin în fiecare zi, să ai curajul să fii tu însuți, să te hotărăști să fii fericit...
Lectură plăcută!

Pentru a vedea noile recomandări de carte, te invit să apreciezi cu un like pagina de Facebook a blogului. Pe mine mă găsești pe Youtube, Pinterest, Instagram și Facebook.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu