marți, 26 iunie 2018

„Carte pentru fetițe” – cartea de căpătâi a copilăriei noastre

 
Prinși între serviciu și casă, părinții noștri nu au prea avut timp să ne acorde mare atenție, de aceea copilăria noastră era și ea împărțită între grădiniță, timp petrecut la bunici și veri cu boboci și cărți. Una dintre cărțile de căpătâi a fiecărei fetițe din anii 70 – 90 a fost „Carte pentru fetițe” de Sofia Moghilevskaia. Din ea am învățat bunele maniere, am învățat să coasem și să gătim, să meșterim diverse obiecte și să fim fetițe educate și bune gospodine. 

Pe atunci nu era internet, iar lucrurile frumoase le învățam de la oameni și din cărți. Cu un astfel de ghid nici nu prea am avut nevoie de multe sfaturi din partea părinților...

Această carte ne-a învățat să creștem zi de zi, să ne dorim să fim mai bune și a dezvoltat în noi dorința de a realiza zilnic ceva util, cu care să-i uimim pe cei dragi. Multe dintre noi își amintesc primele încercări de a pregăti ceva gustos dupa rețetele din carte sau de a confecționa obiecte urmând pașii indicați. „Țin minte că la 10 ani, dupa rețeta din această carte, am vrut să fac o salată olivier. Mama nu se implica, deoarece era ocupată cu treburi. Dar în scurt timp a venit la bucătărie, a ridicat capacul de pe cratiță și m-a întrebat câtă apă am pus, că s-a scurs toată. Eu îi zic: „Nu am pus deloc.  Am făcut dupa rețeta din carte, unde scrie PUNEȚI LA FIERT, dar nu scrie să punem și apă”. A râs mama de mine, dar în schimb, am învățat că a pune la fiert înseamnă a pune apă în vas, înainte de a-l pune la foc”, își amintește una dintre cititoarele blogului.
 

Cartea este împărțită în cinci capitole, avându-le ca eroine principale pe Lica și prietena ei Tanea, două fetițe alături de care am învățat numeroase lucruri utile, pe care le ținem minte și acum:
  1. Cum să gătim: de aici am învățat ce trebuie să facem înainte de a începe să gătim, importanța broboadei și a șorțului, cum să ne protejăm de arsuri la bucătărie, cum să păstrăm crupele și alte ingrediente. De asemenea, din acest capitol am învățat și diverse rețete: cartofi noi cu smântână, știulete gătit în unt, sosuri, terciuri, ciorbe, blinii, compoturi, murături, etc. Tot de aici am învățat cum să ne comportăm la masă și ce înseamnă politețea.
  2. Cum ți-i casa, așa-i și masa: din acest capitol am învățat cum să facem curat în odaie, cum trebuie să fie o cârpă pentru șters praful (vesel, nu?), cum să spălăm podul și podelele, cum să aranjăm un ungheraș doar al nostru, cum să ducem un război corect cu muștele și țânțarii, cum să ne îngrijim cărțile și biblioteca. De asemenea, am învățat să îngrijim florile și cum să le păstrăm vii cât mai mult timp.
  3. O fetiță neglijentă nu poate fi frumoasă: „Dacă nu vrei ca lumea să te creadă o fetiță neglijentă, trebuie să-ți îngrijești zilnic...”, așa începe acest capitol, din care am învățat cum să ne îngrijim părul, unghiile, mâinile și picioarele. De asemenea, o atenție deosebită e acordată spălării rufelor și călcării acestora, scoaterii petelor, curățării pantofilor, coaserii nasturilor, croirii hainelor, recondiționării acestora.
  4. Fii sănătoasă și sprintenă: îmi amintesc că datorită acestui capitol eu am învățat de mică să am un orar de activități, pe care să-l respect cu strictețe. De asemenea, am învățat cum să-mi călesc organismul, să-mi protejez vederea și dinții, să am grijă atunci când merg la scăldat și să mă feresc de razele arzătoare ale soarelui. Când ajungeam să citesc despre patine, îmi doream la nebunie să învăț să patinez, dar din păcate nu o pot face nici până în prezent. Din această carte, atât eu cât și colegele mele, am învățat cum să organizăm o excursie, ce trebuie să luăm cu noi și ce reguli să respectăm.
  5. Sărbători vesele: acesta era capitolul meu preferat, deoarece ne învăța să meșterim diverse obiecte interesante pentru a ne face mai vesele zilele de sărbătoare. Țin minte și acum că adunam cutiile de la chibrituri și făceam fotolii pentru păpuși, din hârtii colorate făceam maci și albăstrițe, jucării de Anul Nou, personaje din povești și fulgi.
Cu ajutorul acestei cărți, majoritatea dintre noi am învățat să citim în chirilică, deoarece „Carte pentru fetițe” e scrisă cu alfabet rusesc. O păstrez cu drag în bibliotecă, deoarece îmi trezește amintiri frumoase ori de câte ori pun mâna pe ea. Iar atunci când fetița mea va crește mai mare, îi voi citi și ei. Deși unele idei și sfaturi sunt depășite, altele sunt foarte bune și utile.
 


Dacă ai și tu această carte, aștept să-mi spui în comentarii cât de utilă ți se pare și ce ai învățat din ea.

Te aștept și pe pagina de Facebook a blogului cu un like. Iar pe mine mă gășeti pe Instagram, Youtube, Pinterest și Facebook.

Cu drag, Anna, mamă de doi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu