marți, 5 iunie 2018

În vizită cu copiii la Salina Turda din România (Transilvania)


Înainte de a merge la Cluj, am întocmit o listă cu locuri pe care să le vizităm. Am cerut recomandări de la cunoscuții și prietenii care au mai fost prin zonă și toți ne-au sugerat să mergem la Salina Turda. Astfel, am rezervat o zi doar pentru vizitarea Salinei și nu regret nici o clipă că am fost acolo. Din contra, regretam dacă nu ne duceam. 

Salina Turda este situată în zona Durgău-Valea Sărată din Turda, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj. Deci, dacă mergi și tu în acest județ, trebuie neapărat să o vizitezi. Îți spun și de ce!

Din orașul Cluj până în Turda am ajuns cu microbusul, pe care l-am luat din stația PMV Flip Sos din piața Mihai Viteazul (de aici microbusele spre Turda pornesc la fiecare 30 de minute). Iar din Turda am mers până la Salină cu un taxi, pe care am achitat 10 roni.

La intrarea pe teritoriul Salinei ne-au întâmpinat tarabele cu tot felul de obiecte handmade, jucării, ciocolate, ceaiuri și mâncare. Le-am trecut cu vederea și am mers direct spre intrare, unde am achitat câte 30 de lei pentru un matur și 15 lei (românești) pentru un copil și am pătruns într-o lume fascinantă și deosebit de frumoasă. Salina Turda este cu adevărat un muzeu al mineritului în sare, care te uimește îndată ce i-ai pășit pragul, fiind alcătuită dintr-un ansamblu de galerii de mină și camere de exploatare.

Intrarea în Salină se face printr-o galerie superbă, care are 45m lungime, 107 trepte și o diferență de nivel de 15m.


Mai întâi am traversat Galeria Franz Josef, un tunel din sare, cu lungimea de 916 metri (în trecut, pe aici se evacua sarea), prin care, atunci când te deplasezi, simți schimbul de temperatură: la început e călduț, apoi aerul devine tot mai rece și mai rece (temperatura fiind de 10 - 12 grade, dar dacă afară e cald, aceasta se resimte mai scăzută). Până am ajuns la Sala Puțului de extracție/Mina Iosif, maturii au îmbrăcat vestele, iar copiii – gecile și căciulițele. Ceciliei și lui Stelian le era frig, așa că, fiind echipați cu cele necesare, le-am dat nu doar vesta, ci și câte o geacă subțire și o căciuliță.


În Mina Iosif, numită și Sala Puțului de extracție, se făcea atât intrarea tăietorilor în mină, cât și aerajul și evacuarea sării din subteran.



La Balconul Minei Iosif, în Sala Ecourilor,  sunetele se propagă în 20 de ecouri, datorită formei ce-o are și faptului că este separat de celelalte săli. Noi am testat forța ecoului din această mină și copiii au fost de-a dreptul încântați, nu înainte însă de a închide cele două uși care permit accesul în sală.


În următoarea parte a Salinei, Sala Crivacului, am admirat crivacul de lemn, o construcție masivă, cu ajutorul căreia se extrăgea sarea din vatra minei. Soțul a încercat să le explice copiilor cum de fiecare braț al crivacului erau legați doi cai de tracțiune, care ajutau ca sarea să ajungă din mină în sală, iar ei ascultau curioși și încercau să înțeleagă cum funcționa mecanismul.



O mină fascinantă este Mina Rudolf, care are o lungime de 80 de metri și o lățime de 50 de metri. Pentru a ajunge în inima acesteia am coborât 13 etaje cu ascensorul, însă am văzut curajoși care au coborât pe scări. 


Spațiul Minei Rudolf este dotat cu o roată  panoramică. Noi ne-am aventurat și am urcat în gondolele acesteia (costul unei rotații de 5 minute este de 8 lei), iar emoțiile ce le-am avut sunt de nedescris. Am putut admira de la înălțime țurțurii de sare și frumusețea minei. Aveam impresia că ne aflăm într-o poveste.



Tot aici sunt amenajate și un loc de joacă pentru copii, un teren de minigolf, pistă de bowling, teren de sport, mese pentru tenis și biliard și un amfiteatru.


Cu ajutorul unui lift, am coborât și mai jos, în Mina Terezia, pe care oamenii o numesc Mica Veneție, datorită lacului care s-a format la vatra acesteia. Aici am fost de-a dreptul uimiți de frumusețe, ne-am odihnit un pic și am admirat curajoșii care se plimbau cu bărcuțele pe lac. 






De aici am urcat înapoi și am ajuns la Scara Bogaților, aflată în mijlocul Sălii de Apel, unde există și un superb altar sculptat în sare, despre care se spune că în fața acestuia minerii rosteau rugăciuni înainte de începerea lucrului în mină. De asemenea, proprietarii salinei (nobilii) și preoții, în timpul rugăciunii, stăteau pe scările special construite pentru ei, de unde și vine denumirea de Scara Bogaților.


Prin  Galeria Franz Josef am părăsit splendida lume subterană și, cuprinși de emoții și încântare, am ieșit la suprafață, flămânzi și însetați, dar fericiți și plini de viață. 

Bine de știut!
  •  Salina Turda poate fi vizitată în orice perioadă a anului, de luni până duminică, între orele 09:00 – 16:00. În afara orelor de program se achită taxa de 300lei/oră pentru un grup minim de 50 persoane. Pentru ghid se achită taxa de 35 lei.
  • În interiorul Salinei nu se fumează, nu se consumă produse alimentare sau băuturi alcoolice. Noi am avut în geantă o sticlă cu apă și câțiva biscuiți, pe care copiii i-au mâncat în timp ce ne odihneam în Mina Tereza. Nu le-aș fi dat mâncarea dacă nu ar fi văzut copii și chiar vârstnici mâncând.
  • Este indicat ca turiștii care vizitează Salina să se îmbrace și încalțe corespunzător. Noi am optat pentru încălțăminte cu talpa joasă, geacă, vestă și căciulă și tare bine ne-au prins.
  • În interiorul Salinei este permisă fotografierea.
  • Aici nu există semnal GSM, însă în unele zone turiștii au acces la wi-fi gratuit.

În apropiere de Salina Turda se află și Cheile Turzii, însă noi nu am reușit să ajungem acolo, căci era deja seară și trebuia să ne întoarcem acasă. Data viitoare când mergem la Cluj vom vizita neapărat Cheile Turzii și îți voi spune și ție de ce trebuie să le vizitezi.

Până atunci, te aștept cu un like pe pagina de Facebook a blogului. Iar pe mine mă găsești pe Instagram, Youtube, Pinterest și Facebook.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu