marți, 21 august 2018

“Suflete pereche” de Ana Onică


Am citit-o în câteva ore, pentru că pur și simplu cartea aceasta m-a atras ca un magnet. Nu aveam răbdare să adoarmă copiii, iar eu să pot continua lectura. E o carte extraordinară, dură pe alocuri, dar cu un final la care nu m-aș fi gândit. Ador astfel de cărți, care lasă cititorului timp de gândire și analiză a poveștii. Eu asta făceam dupa fiecare capitol citit - mă întrebam cum aș fi procedat dacă eram în situația eroinei și încercam să ghicesc ce urmează. 

Cartea este scrisă de Ana Onică, o scriitoare despre care am auzit multe, dar ale cărei lucrări nu am avut ocazia să le citesc. “Suflete pereche” m-a uimit oarecum prin eleganța, dar totodată simplitatea scrisului. 

O poveste frumoasă, care încurajează lupta pentru omul iubit și pentru îndeplinirea scopului. O poveste care pe mine m-a făcut să plâng la unele capitole, iar la altele - m-a făcut să visez.

E o carte pe care o recomand să o citești atunci când ai nevoie de ceva care să-ți ridice moralul, să te încurajeze. Pe mine m-a ajutat să înțeleg cât de important este să investim timp în copiii și familia pe care o avem, cât de inutile sunt pentru copiii nostri lucrurile materiale pe care le oferim, cât de important este să  ai alături un om pe a cărui umăr să plângi. Pentru că iubirea învinge totul! 

Abia aștept să citesc și cele două volume din “Forţa iubirii”, scrise de Ana Onică.

Notiţe cu creionul
  • Iubeşte şi crede în frumos şi bine, luptă şi dorinţele se vor împlini, căci luna apune, iar soarele răsare în fiecare zi.
  • Fiecare om îşi are crucea sa dată de Tatăl Ceresc şi fiecăruia i se dă atât cât poate duce.
  • Şanse sunt întotdeauna, doar că nu toţi au posibiliatea să beneficieze de ele.
  • Vreau să vă întreb: când aţi discutat cu mine ultima oară părinteşte, să ascultaţi şi vocea mea? Când? Tăceţi? De câte ori încercam să vă cer sfatul, ori să vă aduc la cunoştinţă succesele, ca să ne bucurăm împreună, voi eraţi ocupaţi cu cariera, cu politica, cu prietenii. Nu mai vorbesc de eşecurile peste care am trecut singur, în tăcere, pentru că niciodată nu eraţi disponibili, mereu îmi spuneaţi că sunteţi în criză de timp. Încercam să vă înţeleg, deşi mă durea. Mă sfâşia singurătatea.
  • Computerul şi telefonul mobil performant, care nu au suflet şi nu emană căldură, nu-şi găsesc loc în educaţia copilului. Toată viaţa mea am avut nevoie de aceste simple întrebări pentru voi, dar atât de importante pentru mine: Cum ţi-a mers azi la şcoală, totul e bine? Ştiţi cât am aşteptat aceste întrebări fireşti? Vreo treisprezece ani! Tot speram că într-o zi totul se va schimba şi va fi altfel, dar nu, voi m-aţi considerat mereu un roboţel, o marionetă.
  • Atunci înţelese că neîncrederea poate ucide orice speranţă şi poate răni chiar şi cel mai aspru suflet.
  • Da, sosise în ţara unde corupţia creşte ca aluatul pe drojdii. Unde unii înnebuneau de bine şi huzur, iar alţii mureau de foame. În cei cinci ani, cât s-a aflat în Germania, nu văzuse aşa ceva. Acolo oamenii păreau fericiţi şi se bucurau de viaţă. Aici, însă, pentru unii viaţa însemna suferinţă şi durere.
  • Despărţirea de copii înseamnă să te desparţi de sine.

Lectură plăcută!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l ca să-l vadă şi prietenii tăi. De asemenea, te aştept cu un like pe pagina de Facebook a blogului.

Cu drag, Anna, îndrăgostită de cărţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu